luni, 14 aprilie 2008

click aici: O fetita a murit sfasiata de cainii maidanezi

Suntem mai caini decat niste caini!! Un caine pe care il ai langa tine te va iubi daca il iubesti; in schimb, noi toti - oameni, cica - traim unii langa ceilalti si nu ne pasa. De afectiune fata de cei de langa noi, nu se pune problema.
Ce cauta copilul ala acolo?!!! Dar ce cauta familia aia acolo, intr-o BARACA??!! Acolo stateau, in caz ca nu v-ati dat seama. Nu aveau apartament in care sa tina copilul inchis si probabil ca aveau nevoie mai mare de bani ca voi pentru a angaja o bona.

Va recomand sa mai si ganditi, din cand in cand. Cainii nu te ataca neprovocati? Nu fiti asa siguri. Sau... niste copii de 6-7 ani ii ataca? Faceti copii si pe urma sa vedeti ce gandesc niste copii de 6-7 ani. In general, copiii iubesc animalele si considera ca se joaca cu ele si chiar nu cunosc pericolele.

Ce cautau atatia caini la marginea orasului.... nici nu ma mai intreb. Ma intreb insa de ce traiesc zeci de caini in centrul Bucurestiului, adapostiti in fosta Biblioteca Nationala. Si chiar sunt adapostiti pentru ca acel spatiu este pazit de cineva care a asmutit cainii impotriva mea. Sa treceti pe acolo o data sau... mai bine nu, sa nu patiti ce am patit eu sau mai rau. Pe acolo ma intorceam de la serviciu, noaptea si am observat prea tarziu haita de caini. Mi-a fost teama sa ma intorc, insa am traversat. Nu ma tem de caini pentru ca am invatat ca iti simt orice ezitare. Asa ca am continuat sa merg. M-au trecut toti fiorii cand am auzit urletele care veneau din "BIBLIOTECA". Daca ati vazut "I am legend", exact asa se auzea. Imi venea sa o iau inapoi, dar imi era teama ca voi face cainii sa vina dupa mine. Trecusem deja de ei cand cineva a fluierat, cu 'subinteles', iar ei au venit spre mine si s-au asezat in jurul meu, inconjurandu-ma si aratandu-si coltii. In momentul ala mi-am dat seama ca mi-a amortit mana de frica si nu ma gandeam decat cum as putea sa ma apar. Nu m-a gandit nicio clipa ca nu ar sari la mine. Nu stiu cum am treecut de ei si am ajuns in partea cealalta. Stiu doar ca mi-am pastrat calmul si am vorbit cu ei, in timp ce mergeam incet inainte. Nu m-am oprit in niciun moment. Aici, trebuie condamnat omul mai mult decat animalul. Dar nu toata lumea este ca mine. De ex, prietenul meu nu suporta cainii maidanezi, cu toate ca iubeste cainii mai mult ca mine, si asa ca se fereste de ei, iar ei se 'dau' la el.

Doar faptul ca ii ocolesti ii intarata si sar la tine. Si nu toata lumea e asa viteaza. Cand eram mica, ocoleam trei strazi ca sa pot ajunge acasa. O data, sora mea, care venea de la gradinita, a stat o ora pe strazi pentru ca ii era frica de cainii care erau pe strada noastra. Venea tot timpul plangand acasa. Cat eram de mica, imi venea sa ies si sa-i omor pe toti. Cand i-a eutanasiat Basescu, am rasuflat si noi linistiti. Doar din instinct, mai ocoleam pana acasa. Insa, de la un timp, cainii au revenit peste tot.

Puteti sa ii omorati, stati linistiti ca nu este pacat, chiar daca asta zice Papa. In Biblie scrie altceva, dragi avocati ai animalelelor. Uitati-va acolo sa vedeti de ce au fost facuti oamenii si pentru ce animalele.

Un comentariu:

Ionut Mastacan spunea...

Traim intr-o societate normala in care oamenii sunt muscati si omorati de animale dar se infinteaza politia veterinara care le protejeaza pe animale de violenta oamenilor. Cred ca e o mare aberatie, o sa ajung sa intru in puscarie ca nu am avut timp sa-mi hranesc pisica dar daca trec indiferent pe langa copii strazii lumea ma aplauda. Foarte normala societate!! E o jungla afara si trebuie sa te comporti ca atare.